cat de rau este la noi la Bucuresti.
Acum, ca tot m-am intors de la Roma. Si deh, la noi totul este mai urat. Si oamenii, si cladirile. Si perspectivele ca lucrurile sa devina cumva minunate.
Dar am sa ma abtin. Fiindca mie mi se pare ca este bine. E adevarat ca nu parasesc centrul nici picata cu ceara. Dar de ce sa ma apuc sa supar persoanele sus puse cu fandoseli cand aici, in 5 m imi este asa bine? Casele vechi ascunse printre copaci pe cuvant ca sunt odihnitoare si ar merita ceva mai multa atentie. Iar traficul de la noi nu se compara cu nimic din ce este pe afara. Ba chiar este o placere. Si nici sa mergi cu bicicleta printre masini nu imi mai pare atat de periculos. N-ai sanse mai mari sa mori aici decat sa mori acolo, de exemplu.
Iar Roma, ei bine, este un oras cozy, cu spatii micute gandite ca niste bijuterii. Iar ei chiar pot spune cu toata gura ‘pacat ca este populat’. O vanzoleala incredibila care nu te lasa sa vezi nimic. Ce sa mai vorbim de respirat parfumul locului. Doar daca te plimbi pe la 4 dimineata pe strazi sa mai ai sanse sa te bucuri de el. Mi-a placut foarte tare ca desi romanii sunt destul de grandomani in comunicare nu sunt si in arhitectura. Mie pana si Vaticanul mi s-a parut micut. Iar Capela Sixtina… hm… dar lasa ca vedeti voi cand ajungeti acolo.
Roma iti da cu siguranta o alta idee despre spatiu. Si cum poate fi el folosit. Un spatiu care, oricat de minunat ar fi, mie imi da impresia ca nu ai unde sa respiri.
Asa ca, bine te-am regasit, Bucuresti!
calator prin oras 