Se spune ca de unele lucruri nu se rade. Pentru ca sunt mult prea importante ca sa fie tratate fara respect.
Cica rasul trivializeaza. Aduce zeii in tarana printre porci. Desacralizeaza si murdareste.
Si noi numai de asta nu avem nevoie acum. Cand suntem atat de lipsiti de valori morale. Sau orice valori. Si mai radem si de astea care mai exista.
Dar, desigur, noi suntem stupizi. Ne vedem asemenea unor materiale fragile care se pot face mii de bucatele la orice atingere. Iar pentru asta promovam imbecilitatea. Prostia este safe. Fiindca se stie, umorul favorizeaza inteligenta. Iti agita un neuron doi, atat cat sa vezi un lucru intr-o alta modalitate decat esti obisnuit. Si te face sa iti pui intrebari.
Uneori, si mai grav de atat, iti pune la indoiala credintele. Te obliga sa vezi lucrurile din alta perspectiva. Si prin ochii altora. Te invata sa fii tolerant. Si sa nu te mai iei asa tare in serios. Toate, lucruri cumplite de care noi romanii fugim cat ne tin picioarele.
Asa ca nu poti rade de orice: religie, intelepciune online, aspect fizic, personalitati de marca ale culturii, inocenta mentala, vicii, patriotism.
In mintea mea insa nu exista subiecte tabu. Poti rade de orice. Atata timp cat subiectul este tratat cu un pic de duiosie. Adica atata timp cat rasul nu are rautate. Si distrugere. Ras de calau care isi priveste victima stresata ca i-au mai ramas atat de multe unghii de smuls.
Desigur, mai exista si cazul foarte trist in care inteligenta nu iti permite sa razi. Si scoti glume rasuflate, chinuite si in cel mai bun caz colorate vulgar in limbaj de tzatza de colentina. Iar atunci chiar ca nimic nu te mai salveaza. Poate sa fie si subiectul zilei, in care toata lumea arunca rosia din mana. Ca tot nu ma faci sa schitez decat un zambet trist.
Voi la ce va pierdeti simtul umorului? Ce este tabu?