Perversele amintiri ale copilariei

Nu mi-a placut niciodata ideea ca lucrurile pe care le-ai trait in copilarie te marcheaza pe viata. Ca trebuie apoi, toata adolescenta, tineretea si maturitatea sa te definesti cumva ori in concordanta ori in opozitie fata de ele.

Si pentru ca nu mi-a placut aceasta idee am spus ca este o prostie, o gaselnita a psihologilor ca sa taie si ei cumva intr0 realitate mult prea incalcita, o scuza a celor care vor sa isi explice cumva de ce nu le place un lucru sau altul la ei insisi. Putem bine mersi, ma gandeam eu, sa lasam copilaria sa isi vada de ale ei si noi sa ne vedem de ale noastre.

Doar ca amintitile din copilarie sunt perverse, mi-am dat eu seama intr-un tarziu, ele isi scot capul in moduri in care nu te astepti. La mine se manifesta si printr-o oroare de a arunca mancare. De la greata fizica pana la inconfort psihic. Mancarea aceea aruncata ma bantuie, asa ca, la cumparaturi fiind, fac calcule complicate ca sa nu ajung in situatia cu pricina. Ceea ce este, evident, imposibil. Cand ai copii mici aproape zilnic arunci mancare. Cred ca acesta a si fost motivul pentru care mi-am dorit atat de mult un caine, ca sa nu o arunc, ci sa o dau altcuiva care ar apercia-o.

As explica eu eco o asemenea atitudine fiindca este la moda si da bine. Dar fac pariu ca are legatura cu infinitele cozi ale lui Ceausescu daca vroiai 10 oua sau un kilogram de portocale de Craciun. Amintirile din copilarie sunt perverse.

Si acum cred ca ii dezvolt lui Radu viitoarele sale amintiri perverse. Ce si-ar dori el extrem de tare este sa ne atarnam ghirlande si beculete in toata casa, sa trebuiasca sa dam decoratiunile deoparte daca vrem sa ajungem din dormitor in sufragerie. Sa clipoceasca si sa straluceasca totul in jurul nostru. Sau macar un brad mare precum cel de pe coastra de munte. Orice este mai putin de atat nu il multumeste si incercarile mele timide cu ghirlande de la Ikea l-au dezamagit total.

Oare cum va fi la el acasa de Craciun cand va fi mare?

Sau poate ma va uri pe viata pentru ca zilnic atunci cand trecem pe langa magazinul Totul la 5 lei si imi cere ‘deratiuni’ eu ii raspund ‘Repeta dupa mine DE-CO-RA-TI-UNI. Nu cumparam asemenea uratenii.’