Traim in stare de asediu

Cum, esti calm, zambesti? Si inca mai speri ca se vor intampla lucruri bune? Atunci esti inconstient si toate lucrurile rele vor tabari asupra ta.

Si nici nu vei merita sa te deplangem pentru ceea ce vei pati. Uite, noi stam pe margine. Si analizam. Si nu facem nimic. Fiindca mintea ne spune ca ceva rau se poate intampla. Avem in jur exemple. Destule ca sa le folosim ca baza de rationament. Exemple din care sa facem fotoliu pe care sa ne asezam comod. Si sa justificam de ce in jurul nostru a aparut un buncar. Construit cu multa, infinita grija.

Si prin el te privim si clatinam din cap la cat de penibil esti tu cand nu iti dai seama ca tot nisipul castelului ti se poate spulbera in vant. Pentru ca daca tineai ochii bine deschisi ai fi observat semnele nenorocirii inca de acum 3 ani. Ba nu, inca de la adolescenta cand alegeai culoarea rosie desi poate verdele ar fi fost mult mai potrivit. De fapt, ce zic, de mic copil ti se citea ratarea pe frunte. De la 7 ani cand te-ai impiedicat si te-ai dus plangand la mama ta in loc sa spui ca nu este nimic si sa continui sa te joci.

Nu este clar, meriti sa o incasezi. Si inca rau de tot. Fiindca nu traiesti asemeni noua intr-o permanenta stare de asediu. Pentru ca mai speri. Pentru ca risti. Pentru ca ti se pare ca te poti plimba pe strada asa, linistit si nimic nu ti se va intampla. Pentru ca ajungi sa depinzi din ce in ce mai mult de oamenii din jur. Pentru ca nu stii cand sa te opresti.

Si pentru asta ai tot reprobiul nostru.

Pentru ca esti atat de inocent incat crezi ca promisiunile se vor respecta. Pentru ca esti atat de lipsit de imaginatie incat speri ca lucrurile nu pot deveni decat mai bune. Pentru ca esti atat de absurd incat esti convins ca meriti ceva bun.

Pentru ca nu traiesti asemeni noua in stare de asediu – refuzand oportunitatile pentru ca cine stie ce se ascunde in spatele lor, privindu-i pe cei din jur ca pe potentiali dusmani, adunand si iar adunand pentru momentul in care lucrurile vor lua o intorsatura cu adevarat rea. Nu ai cum sa supravietuiesti in acest fel. Sa fii sanatos, primesti exact ceea ce meriti.

Suntem intr-o stare de asediu. Si fiindca nu vezi lucrurile asa ca noi si iti permiti sa traiesti ca pe vreme de pace iti dorim tot ceea ce este mai rau.

2 responses to “Traim in stare de asediu

  1. am senzatia ca traiul in stare de asediu e o trasatura specifica tuturor romanilor. cred ca ne molipsim cumva unii de la altii, iar apoi intretinem aceasta stare prin tot soiul de povesti de groaza si monstri inventati.
    trebuie sa recunosc ca relaxarea oamenilor din state a fost primul lucru care m-a surprins.

  2. cum era? daca ei tusesc noi suntem deja morti…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s