Traim intr-o tara normala

… doar ca din cand in cand cadem in patima exodului catre beculete. Cum exista un prilej, cum atarnam ceva colorat, sclipicios si mare. Sa se vada. Iar la o asa frumusete vin toti capii de familie in daciile vechi de 10 ani, impreuna cu bunicii si progeniturile sa se minuneze.

Cu cat este primarul mai gospodar, cu atat sunt mai reusite aranjamentele si populatia venita sa le admire mai numeroasa. Adevar incontestabil pentru responsabilul cu parcul Iore, care acum arata ca un deseu de beculete pe care nimeni altcineva din aceasta lume nu le-a vrut. Sunt puse pe jos sub forma de reni din staniol care se aprind, in copaci sunt atarnati mosi craciuni striviti de o scara de beculete. De fapt nu exista chestie verticala, fie stalp, creanga sau mot de cabanuta care sa nu aiba macar o stea.

Iar in centru troneaza mare fantana fantanilor, cea multicolorata in verde praz si mov si rosu si portocaliu. In jurul ei se strange toata suflarea care incape. Mai stau si pe margini, printre rasadurile noroioase. Poporul casca gura la ea strans unul in altul, bucuros ca natura este atat de ingrijita incat nici nu se mai vede. Toata lumea vinde pufuleti si guma, baloane si seminte. Pare sa fie un miting, nici loc sa arunci un ac, daramite sa plimbi un caine.

Se vede treaba ca primarul s-a preocupat. Cel putin de aceasta parte a parcului. Pentru ca cealalta a fost lasata la indemana naturii. Mai exact a cainilor ce se aud din tufisurile intunecoase. Mi s-a explicat ca acolo, in Salajan, stau muncitori. Adica acele persoane nerafinate care nu stiu sa aprecieze un beculet bine plasat si o iarba cosita. Dar o data pe an este 1 decembrie, asa ca vin si ei sa isi incante sufletul la fantana fantanilor, cu toata familia, si bunicul si prichindelul si vecinul de la 2…

Asa se intampla cand primarele este gospodar.